Un Chuck Norris al zilelor noastre...

Inca de cand am conceput acest blog, ideea de start a fost modul in care omul se raporteaza la cei din jurul sau si m-am gandit sa tratez acele aspecte marunte ale vietii, de aceea de data asta vreau sa tratez ceva de care mai toti ne izbim.

M-am intrebat mai mereu la ce ajuta acel profil de "hai cinci" sau de "feisbuc" in care 90% din cei ce au astfel de profile incearca sa pozeze ceea ce-si doresc a fi si nicidecum ceea ce sunt...lucreaza poate ore intregi la o singura poza pentru a scapa de cosuri, riduri ba chiar si cateva kilograme, pozeaza in moduri cat mai "deosebite" pentru a avea trafic, cauta sloganuri cat mai filozofice pentru a demonstra ca nu au cateva clase degeaba...si totusi, la ce ajuta? Probabil unii vor raspunde ca au nevoie de un profil de prezentare prin care sa poata socializa ... atunci de ce nu avem cate o poza cu fata de cand ne-am trezit, fara sa o modificam sau sa o lucram special? de ce nu ne prezentam toate partile si nu doar pe cele frumoase?
Din totdeauna omul a avut tendinta de a socializa si de a se afisa in societate intr-un mod cat mai deosebit...iar pana la urma hi5-ul/facebook-ul reuseste sa profite de partea aceasta a omului pentru a-si putea promova diferite reclame...
...totusi oare care nu a aruncat cate o privire pe hi5 sa admire o fata frumoasa sau sa rada de hidoseniile pe care unii le considera frumoase? care nu a visat sa se intalneasca cu una din cele mai frumoase fete de pe facebook? sau care nu s-a gandit macar doua secunde ca cineva il va admira daca-si va face un profil de prezentare?...
Fie ca in metrou, trole sau tramvai, sau in micul pub din coltul caminului, sau in gradina botanica, sau in sala de curs, toti o/il intalnim la un moment pe ea/el iar viata incepe sa reintregeasca un fluture ce se zbatea sa zboare intr-o singura aripa...povestile de dragoste au scenarii destul greu de prevazut iar lucrul acesta ma face sa dau o speranta si doritorilor de senzatii tari ce vor sa-si cunoasca iubirea pe net...parca-mi si suna in cap versurile celor de la Vama Veche:

"Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti"

Ce vreau sa spun cu toate astea? e simplu ... tinerii zilelor noastre se ascund dupa masca data de asemenea profile si uita sa mai fie naturali, astfel ajunganduse la acele dezamagiri in prietenii, la certuri si dezechilibru emotional. Daca vrei sa fii un Chuck Norris sau un nu stiu ce erou, internetul si programele de modficare media iti ofera posibilitatea sa fii, dar cu siguranta nu vei ajunge vreodata sa salvezi oameni sau sa elucidezi mistere, pentru ca te ascunzi in spatele unei masti de biti, iar atunci cand se va lua curentul se va termina si cu tine.

Doi pasi

A trecut aproape o luna de cand nu am reactualizat blogul si probabil va intrebati cum mai e povestea. De data asta nu am sa critic la fel de mult pentru ca vreau nu vreau sunt de-al lor acum. "No", ideea e simpla, cand intri in viata de student vei fi intr-o oarecare masura amentit de "sistem" si e normal sa plangi dupa mami, dupa mancarea buna facuta de ea si dupa patul tau mare si moale de acasa...dar ce mai conteaza?...am invatat ca 24 si 25 duc la FSEGA si Iulius, ca 9b si 24b duc la Polus, ca daca iau un 9 ajung imediat la gara si cu 6 si 7 ajungin A.Vlaicu...ce sunt astea? poi simplu, linii de troleibuz...nu de alta, dar data trecuta am uitat sa mentionez ca pe langa toate cele, am batut la pas tot Clujul si-am crezut ca sunt in "flacari" la propriu...deci, progrese reale [...doi pasi]!
Cum e la "faculta"? tin sa mentionez ca vestita Universitate Babes Bolyai pe langa faptul ca impaca natiunile ce vor Transilvania si aduce impreuna o mare diversitate de studenti veniti din multe culturi, are si o mare diversitate de facultati, bineinteles pe principiul "decat putin si bun, mai bine mult si [...] sa tina de foame". DA, am fost foarte nemultumit atunci cand am vazut ca facultatea de matematica-informatica nu are o traditie aici, cu toate ca e un domeniu foarte cautat pe piata muncii, ba mai rau de atat nici nu are sediu pripriu...probabil asteptam prea multe eu de la o facultate...;)). In rest e ca la "faculta", se cer multe de la studenti si iti programeaza timpul astfel incat sa nu mai ai deloc timp de altceva [acum nu ma plang de asta, fiecare se descurca cum poate mai bine :D].
Ce v-as mai spune e ca am un nou "boss" de care nu scap nici noaptea pentru ca-mi e coleg de camera, dar m-am pus bine cu el si astazi am mancat amandoi sandwich-uri cu salam de vara, cascaval si ketchup iute. De cloegii de grupa pot spune ca sunt incantat pana acum, majoritatea studenti cu mare pofta de carte ce sper sa ma inspire si pe mine sa invat...
No, pana data viitoare eu va salut cu respect! ByeBye!

PS:au clujenii astia un bazin olimpic mortal !!!:X

Carare printre straini

Nu m-am gandit niciodata ca poate fi asa de greu sa-ti faci prieteni si sa te integrezi intr-o alta societate decat cea cu care erai obisnuit ... joi 24 septembrie ora 6:15.am ajungeam pe strazile batranului Cluj sau Klausenburg dupa cum ii spuneau nemtii. Urma sa merg la caminele studentesti si sa ma cazez pentru o noapte, vineri se imparteau camerele pentru cei din anul I care au avut "sansa" sa prinda loc intr-o camera unde se inghesuie inca alti 4. "Ospitalitatea si bunavointa clujenilor m-a uimit, sunt chiar mai ospitalieri ca modovenii" ... nu, probabil asa ar fi trebuit sa inceapa fraza, dar n-a fost sa fie, cei de la camin m-au trimis acasa la vreo 500km de mers cu trenul pe motiv ca "aaaa...nu se poate!". Clar, de acu incepe greul ... cum in cluj nu aveam pe nimeni iar prietenul meu, telefonul, se descarcase din cauza plictiselei de pe tren, a trebuit sa caut un hotel sa-mi trag sufletul si sa-mi revin. Drumul spre gara sa-mi las bagajele a fost o adevarata poveste. Trecand prin Parcul Central m-am odihnit pe o banca, [vesnica problema a clujului-nu are banci decat in parc] am mancat putin, am scos bilia, m-am rugat. Era abia ora 8 si era foarte racoare. Prin parc cativa oameni treceau in fuga grabiti spre locul de munca sau scoala. La un moment dat in fata mea se opreste un cersetor, albul palid de foame al fetei ii era acoperit de mizeria in care dormise probabil noaptea trecuta. Imi cautam portofelul pentru ca ma asteptam sa-mi ceara bani, cand cu o voce ragusita inceata ma intreba: "de ce esti abatut tinere?" ... curios, oare nu avea destule probleme incat sa mai intrebe si de ale mele? oare dormise intr-un pat la caldura aseara? oare dimineata a facut dus inainte sa ia micul dejun? ... am dat din umeri neputand sa-i raspund batranulu care dupa ce mi-a vazut uimirea mi-a spus iar indepartandu-se de mine si fara sa-mi ceara vre-un ban: "speranta la Isus, ca va fi totul bine!" ... mai mult decat multumit am zis "Slava Tie Doamne!"
"O noapte? 100 de lei!" ..."oke!", si s-a dus mancarea pe o saptamana ... cam asta a fost ziua de joi, vineri am avut sansa sa ma confrunt iarasi cu inteligenta clujenilo care ne-au tinul in fata caminului 16 de la 6.am pana la 10.pm pentru a completa 3 foi si a da 100 de lei ... cu toate astea eu inca nu-mi pierd speranta, consider ca cei cu inteligenta mai putina pusi sa te enerveze sunt doar cazuri particulare.
...acum in Cluj e noapte si cred ca dupa ce-mi public ideea ies la o plimbare ... :D VA PUP!

PS: PARERILE PREZENTATE NU AU CARACTER DE GENERALITATE!!!

calauza iubirii mele

de ce te iubesc? cum am ajuns asa? unde voi ajunge? ce mai trebuie facut? oare e destul? oare nu m-ai uitat? ... si daca totul e doar un vis, iar imaginatia imi joaca feste pentru a ma desface de planurile pe care le-am avut? ... se spune ca atunci cand toate merg bine ceva nu e Ok ... as vrea sa stiu adevarul, vreau sa simt iarasi pamantul sub talpile-mi arse si sa nu ma iplutesc in bataia vantului ... vreau sa pot fugi si sa te prind in brate daca totul e adevarat ... vreau sa plang si sa rad alaturi de tine ... sa cant si sa uit de ceea ce-nseamna matematica descriptiva a vietii ... vreau sa fii calauza iubirii mele!

Pleacă trenul

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

Marin Sorescu