Atras de rutina te lasi prada pacatului si uiti ca viata nu se rezuma la a uita totul pe marginea paharului plin, pe jumate cu vise jumatatea cu vin ... e in tine si parca ai vrea sa schimbi totul ... traiesti viata la maxim ca un jurnalist de razboi si te astepti ca la un moment s-apara indiferenta ... te-ar face sa uiti de tot, dar nu ti-ar schimba viitorul ... esti constient ca nici asta nu e solutie, dar nu mai stii altceva ... fumul nu te mai amenteste si nici nu te mai ajuta sa stai treaz ... cafeaua de dimineata e mai amara ca oricand ...
De ce suntem oameni? Oameni sensibili la vorbe, atingeri, dar si zambete?
As vrea sa strang totul intru-un buchet, sa-i dau foc si sa o iau de la capat ... pentru ca Te-am facut iar sa plangi pentru un nemernic cu inima de lut ... m-ai facut dintr-o farama de praf sa-ti aduc laude, dar m-am inaltat mai sus decat imi era locul ...
Acuma plang, si stiu ca plangi cu mine ... n-ai fost indiferent niciodata ... dar nu mai vreau sa plangi, vreau sa te bucuri de mine!

De ce suntem oameni? Oameni sensibili la vorbe, atingeri, dar si zambete?
As vrea sa strang totul intru-un buchet, sa-i dau foc si sa o iau de la capat ... pentru ca Te-am facut iar sa plangi pentru un nemernic cu inima de lut ... m-ai facut dintr-o farama de praf sa-ti aduc laude, dar m-am inaltat mai sus decat imi era locul ...
Acuma plang, si stiu ca plangi cu mine ... n-ai fost indiferent niciodata ... dar nu mai vreau sa plangi, vreau sa te bucuri de mine!

