Dumnezeule! nu plange iar pentru mine!...

Atras de rutina te lasi prada pacatului si uiti ca viata nu se rezuma la a uita totul pe marginea paharului plin, pe jumate cu vise jumatatea cu vin ... e in tine si parca ai vrea sa schimbi totul ... traiesti viata la maxim ca un jurnalist de razboi si te astepti ca la un moment s-apara indiferenta ... te-ar face sa uiti de tot, dar nu ti-ar schimba viitorul ... esti constient ca nici asta nu e solutie, dar nu mai stii altceva ... fumul nu te mai amenteste si nici nu te mai ajuta sa stai treaz ... cafeaua de dimineata e mai amara ca oricand ...
De ce suntem oameni? Oameni sensibili la vorbe, atingeri, dar si zambete?
As vrea sa strang totul intru-un buchet, sa-i dau foc si sa o iau de la capat ... pentru ca Te-am facut iar sa plangi pentru un nemernic cu inima de lut ... m-ai facut dintr-o farama de praf sa-ti aduc laude, dar m-am inaltat mai sus decat imi era locul ...
Acuma plang, si stiu ca plangi cu mine ... n-ai fost indiferent niciodata ... dar nu mai vreau sa plangi, vreau sa te bucuri de mine!