Dupa cateva zile de nesomn, alte cateva zile lipsite de orice pofta de mancare, dupa multe zile depresive, apar si eu parca de dupa stratul de zapada asternut deasupra Clujului cu o pofta uimitoare de viata. Nu am nici o reteta pentru niciunul ce trece prin depresii amoroase sau depresii cauzate de lipsa banilor si a prietenilor buni. Cred ca voi sarbatori revelionul pe stil vechi, pentru ca finalul de an ma prins intr-un maxim de depresii cumulate, ce mi-au luat gandul si de la ce mi se intampla. Nu ma plang in fata nimanui si nu cer compasinea nimanui, asa ca daca am reusit sa creez impresia asta pana acum, mai bine v-ati apuca sa cititi altceva pentru ca e posibil sa ma intelegeti gresit. Acum trag linie clara pentru cele intamplate in 2011 si nu pot spune decat "un real esec!". E destul de greu sa-mi aduc aminte lucrurile frumoase, dar ce e drept nu au lipsit nici ele. A fost un an cu 4 joburi diferite, 4 experiente profesionale ce m-au facut sa cred ca mica e sansa sa reusesc sa am un job ca oameni candva; cu facultatea am rulat in ultimul stil, [ma mir ca am reusti sa trec anul, asta fiind un lucru bun dar privit din standarde minime]. Sentimental anul 2011 mi-a adus alaturi una din povestile la care am visat foarte multa vreme Ea fiind una dintre acele fete de care spuneam ca nu voi avea ocazia nicicand sa o strang in brate, dar finalul anului mi-a adus si dezamagirea, confirmandu-mi inca odata ideea ca nu tot ce consideram noi bun si perfect pentru noi e chiar asa. Cu banii m-am descurcat admirabil, asemeni unui cersetor, e drept ca de multe ori am avut mai mult decat unul din cei ce stau si bantuie strazile, astfel ca ma voi considera dintr-o clasa ceva mai superioara, gen "cersetor de lux"...As spune multe de 2011, dar starea mea de spirit nu ma lasa. S-au intamplat multe, am invatat cate ceva din tot, dar acum e alta povestea. Stand de vorba cu o prietena, in alte idei, incercam sa ii explic cat de important e sa treaiesti in prezent, sa traiesti clipa. Apoi am realizat greseala ce o faceam si eu. Ma blocam in trecut si incercam sa-mi repar trecutul, de parca ar mai putea da cineva timpul inapoi. Aceasta e una din greselile pe care le facem cu totii, incercam sa reparam imagini si fapte ale trecutului nostru, traind intr-o minciuna continua fata de prezent. In fond si la urma urmei suntem ceea ce suntem azi, suntem ceea ce spunem azi si ceea ce facem azi. E drept ca lumea te judeca dupa ceea ce ai facut, dar acea imagine nu va mai putea fi schimbata niciodata fara o analiza completa a prezentului. De asemeni se poate sa avem si tendinta de a trai in viitor, si nu putini sunt cei ce fac lucrul acesta. Ne implantam imagini si dorinte despre noi in cap, asteptam sa treaca timpul, dar nu facem nimic. Nu miscam un deget si nu actionam sub nici o forma cu privire la prezentul nostru, iar dezamagirile nu vor inceta sa apara pe banda rulanta. De prezent ne plangem in continuu, luand cu totii pozitii de victime ale societatii, ale prietenilor, sau ale vietii, cand de fapt suntem vinctima propriilor noastre alegeri si a propriei indiferente. Imi e greu sa spun acum ca m-am decis sa fac ceva. Ar fi la fel de inutil ca in anul ce tocmai a trecut. Pur si simplu m-am decis sa traiesc viata de zi cu zi. Vreau sa ma bucur de toate ce vor venii avand convingerea ca orice lucru ce pare nor pe cerul vietii, poate fi un simplu balon cu heliu ce intepat isi va pierde forma, iar daca chiar e nor, are tot timpul din lume sa si plece. Vreau un 2012 ce sa ma surprinda cu lucrurile pe care le va aduce fara sa-mi tot fac planuri pe care de acum stiu ca nu le voi indepline.
PS: terminand in acelasi stil de exprimare va spun ca acum vreau sa dorm, iar voi "Carpe diem, quam minimum credula postero"
