NU, nu prafuri ... asta e sigur ... inca nu am ajuns acolo si sper nici sa nu ajung vreodata ... insa e interesant cum altii ajung sa traga linii fara sa traga o adevarata linie in vietile lor ...
Inca din vremurile vechi omul a avut in cap acea balanta a faptelor bune pe un taler si cele rele pe celalalt ... oare chiar numai dupa asta sa contam?
Timpul a trecut repede si in curand mai semnez condica pentru inca un alt an ... a fost un an teribil, an greu in care mintea mea s-a jucat cu mine, iar eu am cazut acolo unde durea mai tare, insa speranta e ultima care moare si pana va muri si ea, sper sa ies cu capul sus privind in ochi paganul ce-mi pune piedici. E clar, m-am ars cu scoala, m-am ars cu prieteni, de iubire inca nu pot vorbi ca n-a existat nici macar prietenie, apoi iubire, dar nah ... simt ca e perioada de formare a oamenilor, stiu ca totul va intra curand in rutina si-mi voi dori iar viata cu palpitatii, stiu ca totul va intra intr-un "normal al omenirii" iar eu va trebui sa le fac jocul ...
... se duc anii, trec precum visele, traiesti totul intr-un maine continuu, nestiind ca ziua de azi e de fapt ziua de maine a celei de ieri ... vrem totul pentru un viitor si uitam ca traim un azi, cu bune si rele ... invatam, muncim, iubim, sperand ca maine ne vom bucura mai mult, insa uitam sa zambim si vom zambi intr-un "maine de veac" ...
Eu aleg sa ma bucur de azi, sa multumesc Creatorului pentru ziua de ieri si stiu ca ziua de maine e o iluzie, ea nu va exista niciodata ... totul e azi plus amintirea zilei de ieri ...
astfel ca in concluzie rastorn balanta ... nu are rost! ... a fost interesant! de maine va fi altfel cu siguranta, nu stiu cum, vom vedea, iar azi simt ca as scrie de iubire, dar veti spune ca m-am indragostit, asa ca voi fugi la somn.
ps: iubeste ce vrei, dar nu te iubi doar pe tine!
