A trecut ceva timp de cand in viata mea s-a limpezit una din cele mai frumoase povesti de dragoste traite vreodata, asa ca m-am hotarat sa o notez in litere apoi sa merg mai departe cautand mereu ceea ce face viata mai plina de frumos.
Da, m-am indragostit de un om ce inca nu era capabil sa-mi ofere aceleasi sentimente si am ajuns intr-un final sa ma intreb asemeni celor din Fight Club, "Where is my mind!?!". Nu stiu sa va dau astfel de raspunsuri, dar va pot spune ca frumusetea ei m-a fermecat asemeni unui parfum de tei ce te imbata primavara. Am cunoscut-o intr-un moment in care nu-mi doream nimic, iar ea a fost in stare sa-mi arate ce-mi doresc. Era o fata miniona, creola cu un par brunet si cret ce m-a facut sa vibrez la fiecare atingere. Avea mainile subtirele cu o atingere ca de catifea, vorbea rar si calm asemeni unui intelept antic, iar mintea ii sclipea asemeni unui sahist de mare nivel. M-am intrebat mereu de unde a aparut imaginea ei ca fata perfecta in capul meu. Cum a reusit ea sa devina un inger ce-mi prindea clipele de liniste si le transforma in vise? E o tipa subtirica, cu sani micuti si perfect rotunzi, cu un fund aproape perfect rotund si foarte vulgar ce poate trezi pana si in Papa sentimentul de curvie mentala. Zambea larg si nepasatoare de parca nu ar fi avut nicicand de castigat din imaginea ei, iar cei doi ochi caprui imi umpleau inima de o liniste teribila prevestind totusi furtuna de care erau capabili. Apoi totul s-a terminat! A plecat si nu s-a mai uitat o clipa in urma la cat de sifonat am ramas, iar lucrul acesta nu putea fi decat de foarte bine, pentru ca odata plecata m-a facut sa inteleg ca oricat de mult mi-as dori un anume viitor, din trecut nu pot decat sa invat cum trebuie trait prezentul.
Acum stau intins in pat si ma intreb, cum oare as reactiona daca intr-o seara m-as trezi tinand-o in brate? Nu stiu, dar cu siguranta nu as vrea sa mai vorbesc despre nimic din ce a fost, poate doar as iubi-o fara sa-mi mai pese de nimic ... acum imi place iar linistea mea, imi place tacerea si linistea ce imi da voie sa-mi asez gandurile unele peste altele sperand ca toate sa se transforme intr-o idee buna de luat in seama candva. De altfel am descoperit ca iubirea e doar o alegere, ce trebuie sa o iei lucid si nicidecum prins de flama indragostelii tinere, pentru ca altfel s-ar putea sa iesi foarte sifonat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu