Bronz

Iap bronz...pentru ca anul acesta am cu cine sa stau la soare chiar daca ma ratacesc pe drumurile Clujului. Topit de idei si caldura, imi linistesc sufletul intins pe patul din camera mea. Nu stiu sa va descriu stare pe care o am si cred ca pentru prima data dupa foarte multa vreme patesc lucrul acesta. Toate ideile imi sunt topite si ele ... nu ma pot lauda cu o munca extraordinar de buna, nu ma pot lauda cu multe ... adica nu ma voi lauda singur nicicand, las pe altii sa faca lucrul acesta pentru ca oricum sunt destui ce-mi poarta sambetele. Acum vreau doar liniste ... incep sa ador linistea din ce in ce mai mult. Culmea, de data aceasta traiesc o poveste ce o pot cataloga din start 100% diferita. Nu a inceput cu nici o combinatie stupida si nici cu filt banal de club ... ba chiar culmea, e vorba de o fata de la care chiar nu ma asteptam o secunda sa se opreasca in dreptul meu, mai ales pentru faptul ca stiam ca isi invarte viata intr-o combinatie deja ... dar am stiut prost, iar asta spre binele meu ... sper :D ...
Iap ... nu stiu cati intalnim omul acela ce iti ofera o stare de bine fara sa faca nimic sau sa zica ceva special, omul acela ce iti insenineaza zilele si prin simpla lui aparitie ... ea e genul de om topit dupa lucrurile ce ar conta mai mult decat profanul. E genul de om ce da sens vietii prin suflet si lasa aripile vantului sa-i poarte racoare din capat in capat al lumii. E un om simplu, atat de simplu incat devine prea complexa pentru mine uneori ... un om ce vrea sinceritate, devotament dar culmea si inteligenta. E clar caracterizata de toate aceastea, insa cu sigurana nu ne-am nascut in lumea in care trebuia incat sa avem astfel de asteptari de la cineva ...
Astazi ne-am intalnit ... era impreuna cu o prietena topita de nebunia cautarilor. Ea crede si cauta sperand ca in lumea asta asa vei dobandi ceva, neintelegand faptul ca toate ce le primim sunt daruri, nemeritand nicicand nimic ... eu nu merit ... de aceea vreau sa ma bucur ...

Clipe

Intins in pat ma las prada emotiilor si-mi rup din gene trei fire de ploaie ce sper ca prin vorbe sa umezeasca macar o parte din jertfa incinsa adusa pe altarul iubirii mele tinere. Am jurat ca nu ma voi mai indragosti niciodata. Eu nu stiu sa iubesc, iar atunci cand o fac ies sifonat asemeni unui betiv ce-a incurcat sinele de tramvai cu balustrada. Azi vreau sa fiu rau si sa-i spun tot ce nu-mi place, vreau sa-i spun cat de mult si-a aratat indiferenta fata de mine si cat de mult ma ranit cu asta ... si totusi, ce mai face Catalina? Iap, acea fiinta de basm a carui lacrime sunt diamante fine si a carui buze as vrea sa le sorb cu pasiune asemeni unui virgin, ce-n disperare incearca sa scape de castitatea ce inca il face copil. Aseara adormisem intins pe o parte, iar in vis se indrepta spre mine. Cand ajunsese la marginea patului isi desfacu halatul rosu satinat si il lasa sa-i cada pe coapse asemeni unui fulg. Nu intelegeam ce se petrece, dar imi facu semn sa tac. Intr-o tacere asurzitoare se ghemui usor la pieptul meu si imi ceru sa o imbratisez ... ma imbata prin vis cu un miros dulce de portocal. Am incercat sa-i spun ceva, dar apriga mi-a facut semn sa tac, probabil o speria gandul ca voi spune iarasi ceva nerod. Am vrut doar sa o intreb ce face,  nu spunea nimic iar timpul se oprise in loc, si e drept, inebuneam incet dar placut. Apoi incercand parca sa-mi refac vocea dupa cateva partituri cantate in frig, mi-am facut curajul sa o intreb, "ce faci?". Nu mica mi-a fost mirarea cand din camera am auzit raspuns, "am fost prin oras, tu? nu dormi inca?". Sosise colegul de la o intalnire tarzie. El inca are rabdare sa mai iubeasca ieftin. M-am amuzat teribil, dar in acelasi timp am realizat ca disparuse. N-am reusit sa adorm toata noaptea. Sprea dimineata o prietena imi dadu "desteptare", de parca dormisem. Am iesit la 8 la cafea. O lume rece straina de mine misuna grabita parca spre un loc unde aveau sa-si incarce bateriile. Am trecut linistit tot bulevardul Napoca. Azi ne vedem in Insomnia, alt loc mai bun nu puteam alege ... a vorbit in continuu si nu ma intrebati ce, la urma m-a intrebat daca mergem, imi parea bine ca nu mi-a cerut nici un sfat pt ca astfel avea sa nu stie ever ca vorbise doar cu masa sau pur si simplu cu ceasca de cafea. Am ales sa mai intarzii cateva minute motivand o treaba ce ar fi urmat sa o am la facultate ... nu aveam nimic, dar ma obosise teribil cat a stat la masa. Nu imi doream decat putina liniste. Vroiam sa inteleg de ce nu am putu vorbi in vis, iar ea reusise sa-mi spuna atat de multe. Ma ingheta inca imaginea buclelor ei cazute pe umarul meu, iar finetea pielii ei nu reuseam sa o mai regasesc in nici un matereal atins ... as fi vrut sa-i vorbesc, sa stiu ca ma aude indiferent de raspunsul ei ... cand oare voi intelege ca ea e doar un vis pierdut, o realitate ce lumea nu o poate oferi? De ce mai sper ca va veni acel moment in care topit de prezenta ei voi ingheta pe un scaun, dorind sa nu fi scris nicicand acestea? ... Nu cred ca isi imagineaza ca inca tin la ea; ca in prostia mea copilareasca reusise sa ma faca sa-mi desfac inima lasand sa curga un strop de pasiune ce avea sa-mi largeasca drumul spre maturitate! ...

Suna telefonul iar, chiar trebuie sa plec acum ...

"Carpe diem"

Dupa cateva zile de nesomn, alte cateva zile lipsite de orice pofta de mancare, dupa multe zile depresive, apar si eu parca de dupa stratul de zapada asternut deasupra Clujului cu o pofta uimitoare de viata. Nu am nici o reteta pentru niciunul ce trece prin depresii amoroase sau depresii cauzate de lipsa banilor si a prietenilor buni. Cred ca voi sarbatori revelionul pe stil vechi, pentru ca finalul de an ma prins intr-un maxim de depresii cumulate, ce mi-au luat gandul si de la ce mi se intampla. Nu ma plang in fata nimanui si nu cer compasinea nimanui, asa ca daca am reusit sa creez impresia asta pana acum, mai bine v-ati apuca sa cititi altceva pentru ca e posibil sa ma intelegeti gresit. Acum trag linie clara pentru cele intamplate in 2011 si nu pot spune decat "un real esec!". E destul de greu sa-mi aduc aminte lucrurile frumoase, dar ce e drept nu au lipsit nici ele. A fost un an cu 4 joburi diferite, 4 experiente profesionale ce m-au facut sa cred ca mica e sansa sa reusesc sa am un job ca oameni candva; cu facultatea am rulat in ultimul stil, [ma mir ca am reusti sa trec anul, asta fiind un lucru bun dar privit din standarde minime]. Sentimental anul 2011 mi-a adus alaturi una din povestile la care am visat foarte multa vreme Ea fiind una dintre acele fete de care spuneam ca nu voi avea ocazia nicicand sa o strang in brate, dar finalul anului mi-a adus si dezamagirea, confirmandu-mi inca odata ideea ca nu tot ce consideram noi bun si perfect pentru noi e chiar asa. Cu banii m-am descurcat admirabil, asemeni unui cersetor, e drept ca de multe ori am avut mai mult decat unul din cei ce stau si bantuie strazile, astfel ca ma voi considera dintr-o clasa ceva mai superioara, gen "cersetor de lux"...As spune multe de 2011, dar starea mea de spirit nu ma lasa. S-au intamplat multe, am invatat cate ceva din tot, dar acum e alta povestea. Stand de vorba cu o prietena, in alte idei, incercam sa ii explic cat de important e sa treaiesti in prezent, sa traiesti clipa. Apoi am realizat greseala ce o faceam si eu. Ma blocam in trecut si incercam sa-mi repar trecutul, de parca ar mai putea da cineva timpul inapoi. Aceasta e una din greselile pe care le facem cu totii, incercam sa reparam imagini si fapte ale trecutului nostru, traind intr-o minciuna continua fata de prezent. In fond si la urma urmei suntem ceea ce suntem azi, suntem ceea ce spunem azi si ceea ce facem azi. E drept ca lumea te judeca dupa ceea ce ai facut, dar acea imagine nu va mai putea fi schimbata niciodata fara o analiza completa a prezentului. De asemeni se poate sa avem si tendinta de a trai in viitor, si nu putini sunt cei ce fac lucrul acesta. Ne implantam imagini si dorinte despre noi in cap, asteptam sa treaca timpul, dar nu facem nimic. Nu miscam un deget si nu actionam sub nici o forma cu privire la prezentul nostru, iar dezamagirile nu vor inceta sa apara pe banda rulanta. De prezent ne plangem in continuu, luand cu totii pozitii de victime ale societatii, ale prietenilor, sau ale vietii, cand de fapt suntem vinctima propriilor noastre alegeri si a propriei indiferente. Imi e greu sa spun acum ca m-am decis sa fac ceva. Ar fi la fel de inutil ca in anul ce tocmai a trecut. Pur si simplu m-am decis sa traiesc viata de zi cu zi. Vreau sa ma bucur de toate ce vor venii avand convingerea ca orice lucru ce pare nor pe cerul vietii, poate fi un simplu balon cu heliu ce intepat isi va pierde forma, iar daca chiar e nor, are tot timpul din lume sa si plece. Vreau un 2012 ce sa ma surprinda cu lucrurile pe care le va aduce fara sa-mi tot fac planuri pe care de acum stiu ca nu le voi indepline.

PS: terminand in acelasi stil de exprimare va spun ca acum vreau sa dorm, iar voi "Carpe diem, quam minimum credula postero"

gând de iubire

iubire. să-mpart dar și vreme și gând,
să plâng impreună cu tine?

...azi dimineață vorbeam cu un nor,
și îmi spunea că sigur vom fi împreună o viață,
dar mai înainte un ultim fior
veni și îmi spuse că norul...

...că norul nu are viață...

aș vrea să fugim împreună de mână
să ne ascundem sub clarul de lună pustiu,
iar luna nu doar să zambească, bătrâna...
...ci vreau să râdă pe bune de alți doi nebuni!

e mult prea târziu ca acum
să-ți spun că iubirea-i blestem...
că soarele, până și luna,
nu pot să-i perceapa al său scump mister...

iubesc, dar iubirea din mine-i eternă,
ascunde în ea a iertarii sublimă pace...
iar negura disperării,
nicicând n-ar putea-o desface...

(Autor: Eusebiu Balcan)

Plec!!!

Exact, inca un an universitar urmeaza sa inceapa. Asemeni unui boboc imi fac cu foarte mare greu curaj, insa intre mine si ei, e o mare diferenta. Ei ard de nerabdare sa vada cum va fi, eu ard de suparare ca mi s-a  terminat vacanta. E ultima duminica din aceasta vacanta. Soarele imi arde incapatanat ceafa. Am iesit putin la aer ca-mi bubuiau creierii in casa. Noroc de modemul wi-fi care imi aduce tehnologia pana pe malul apei. Nu am habar ce vreau sa va spun, nu stiu nici de ce scriu, dar simt nevoia amara sa vorbesc cu cineva si scriu in speranta ca poate exista unul mai plictisit decat mine sa-mi citeasca aberatiile. Am mintea atat de incurcata incat nu stiu ce voi face in urmatoarele cateva ore. Stiu doar ca trebuie sa ajung la Cluj. De ce? Pt ce? Nu ma intrebati. Va voi raspunde sec si partial adevarat, "pentru facultate". De fapt nu facultatea e cea care ma trimite la cluj. Acasa clar nu as avea ce face, iar la facultate nu ma tine nimeni. Deci plec sa nu mai consum aerul celor de acasa? Sau poate pentru ca in viata asta pana la urma va trebui sa ma multumesc cu statutul de om banal si va trebui sa am si eu o rutina ce sa-mi omoare mintea si sufletul... un job, o nevasta suparata, 2 copii cu gura mare, o casa, o masina...bla bla bla...exact! Exact asa gandesc ei! "Trebuie sa te implinesti in viata! Nu mai merge sa stai si sa crezi ca va fi bine! Trebuie sa faci ceva!" ... am auzit predica asta de multe ori, iar daca nu i-ar fi suparat le-as fi raspuns sec, mai bine dorm in gara, mananc de unde apuc, dar stiu ca nu mi-am uitat sufletul. Candva mi s-a spus ca fug de responsabilitate, ca nu sunt responsabil si ca de aceea nu reusesc nicicum nicaieri ... am cerut un sfat cum sa-mi cresc responsabilitatea, sau capacitatea de a fi responsabil, dar toti au dat din umeri si au spus ca tine de mine ... ce responsabila e lumea asta! Hai sa dam sfaturi inutile, te fac sa pari mai destept cel putin, ideea e ca daca nu au o baza nu voi mai da 2 bani pe doua vorbe uitate...

Ufff, prea complicat ... am nevoie de un job neaparat, de dormnit inca nu e bai ca mai e pana la iarna ... dar faza cu job-ul ma distruge ... e un amalgam de idei in capul meu ... a, si da, trebuie sa plec la Cluj ... la noapte am un tren, sau cred ca voi merge cu "ia-ma nenea!" pana la Brasov ... ma omoara incet lumea asta! E drept ca nici eu nu stiu prea bine ce vreau, dar cu ce sunt de vina ca-mi palce viata complicata? ... caut pipa pacii, nu mai e fum...trebuie sa plec... va las.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.  

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

                                                                                          (Octavian Paler)

Curiozitati matinale

Uite cum a mai trecut ceva vreme de schite, iar inspiratia mea insipida incearca sa-si manifeste placerea pentru literatura. Cuprins de nostalgia plecarii de acasa si obosit de cautarea raspunsului iubirii, ma las prada textului si incerc sa asez cateva randuri de blog. Stiu ca mi-am tot promis ca voi scrie, dar nimic interesant pana acum. Am noroc ca scriu noaptea iar dimineata luciditatea nu-mi da voie sa-mi public gandurile mult prea personale uneori. 

De aceasta data ma framanta amar ceea ce toata lumea o numeste atractia intre sexele opuse, de celelalte tipuri de atractie las pe altii sa scrie, pentru ca nu ma reprezinta. De ce oare femeia starneste in noi baietii o pasiune ascunsa,  un freamat de ganduri si trairi greu de explicat?  Ce au ele in plus atat de important, fiind capabile sa ne schimbe intreaga lume? Oare noi le trezim aceleasi sentimente, sau doar un amuzament teribil ce le da satisfactia vulnerabilitatii noastre? Habar nu am si sincer mi-as dori un raspuns de la cele ce pe drept sunt numite sexul frumos. Pentru noi barbatii, ele sunt lumea plina de gingasie ce au nevoie de multa atentie, afectiune si respect, dar oare chiar nu s-ar descura si fara asa ceva? De ce de fiecare data ele sa ne fure tot timpul, gandirea noastra transformanduse intr-o gandire "pentru ea", limitandu-ne dorintele? Habar nu am si nici nu va voi putea scrie de ce, pentru ca imi place libertatea si luciditatea, iar atunci cand apar ele simt ca voi pierde tot ce era masculin in mine, transformandu-ma intr-un "ursulet vibrator" dispus sa faca orice pentru doua buze umede si reci, care cu siguranta nu au visat la mine pana sa ne intalnim. As vrea sa raman exact acelasi om, liber, fugar, iresponsabil si indiferent, iubirea sa fie doar o impartasire a trairilor personale. Stiu ca sunt egoist la faza aceasta, dar de ce ele? 

Ahh ... si totusi cat e de frumos sa simti ca iubesti pe cineva, sa simti ca tii atat de mult la ea incat esti gata sa renunti la orice, [exagerez, nu chiar orice],  sa simti ca esti gata sa lupti cu toate ideologiile lumi pentru ai arata ca tu esti acel "calaret cu cal alb" pentru ea! 

Cunoscand cat de reale pot fi sentimentele unui tanar pentru aleasa inimii lui, cred ca imi doresc mai mult ca oricand sa fiu femeie. Cred ca voi femeile va amuzati teribil cand ne vedeti cat de catelusi putem ajunge si cum putem renunta la timpul petrecut cu prietenii nostri doar pentru a va "repara calculatorul" [spun asta fara urma de aluzie ca fapte concrete Alex  :)))] si pentru a va acorda atentia cea mult visata. E drept ca timpul face pe unele dintre femei sa fie parca putin mai intelegatoare, relatia transformandu-se in ceva mai platonic, insa atunci intervine paranoia masculina si tot nu-i bine...

Sunt atatea de spus, dar  lenea nu-mi da pace si ma voi intinde iar in pat...pana atunci "iubiti-va pana nu mai puteti", dar atentie ca "fiecare actiune are si o reactiune", iar asta o spune Newton, nu eu adormit pe jumate!