Poveste de dragoste

totul a inceput atunci cand noi am aflat de ele ... alaltaieri, ea il iubea pe el, dar el o dorea pe alta ... el, a aflat de ea si ieri a iubito, dar inca se mai gandea la luna ... azi, ea nu-l mai doreste pe el, iar el plange-n tacere strangand luna-n bratele-i reci ... maine, va plange ea, iar el va duce luna de mana ... poimaine, se vor iubi, iar luna batrana va trece inca o data pe la usa lui sa-i spuna "noapte buna!" ...
eu, iubesc pe alta, iar ea nu stie, doar el imi arunca putin din taine lunii ce stie sa spere, sa lupte, sa creada, pentru ca el a inteles ca iubirea tine cu ele ... si totusi, cand va afla soarele, ce va fi?

Dumnezeule! nu plange iar pentru mine!...

Atras de rutina te lasi prada pacatului si uiti ca viata nu se rezuma la a uita totul pe marginea paharului plin, pe jumate cu vise jumatatea cu vin ... e in tine si parca ai vrea sa schimbi totul ... traiesti viata la maxim ca un jurnalist de razboi si te astepti ca la un moment s-apara indiferenta ... te-ar face sa uiti de tot, dar nu ti-ar schimba viitorul ... esti constient ca nici asta nu e solutie, dar nu mai stii altceva ... fumul nu te mai amenteste si nici nu te mai ajuta sa stai treaz ... cafeaua de dimineata e mai amara ca oricand ...
De ce suntem oameni? Oameni sensibili la vorbe, atingeri, dar si zambete?
As vrea sa strang totul intru-un buchet, sa-i dau foc si sa o iau de la capat ... pentru ca Te-am facut iar sa plangi pentru un nemernic cu inima de lut ... m-ai facut dintr-o farama de praf sa-ti aduc laude, dar m-am inaltat mai sus decat imi era locul ...
Acuma plang, si stiu ca plangi cu mine ... n-ai fost indiferent niciodata ... dar nu mai vreau sa plangi, vreau sa te bucuri de mine!

...un suras la BelVedere...

Din cand in cand trebuie sa-ti rupi obisnuinta, sa evadezi din tine ... cauti ceva care macar prin nume sa-ti inspire farama de incredere ...
... il stiu de ceva vreme, dar nu pot spune ca il cunosc. E om ca si mine si cred ca n-ar avea de ce sa ma traga in piept [macar ca nu e femeie]. Se confrunta cam cu aceleasi probleme, insa viata nu ia zambit mereu ... eram la pamant daca as fi trecut prin ce a trecut el si incerc sa-mi completez experienta de viata din ceea ce inca traieste ... imi poate fi bun prieten si-as vrea sa pot sta ceva mai mult timp la povesti ...
... era deja ora 2am cand am ajuns la treptele ce ne desparteau de o privire de ansamblu a clujuliu ... e noapte si ger, dar asta nu pare decat sa ne indemne si mai mult la urcat ...am ajuns la banca unde cu ceva vreme in urma am stat cu Doriss [o buna prietena] ... credeam ca e locul din care putem arunca totul in somesul ce fuge neobosit ...
De data asta pare sa mearga totul ok ... cateva vorbe despre ceea ce ne apasa par a alunga incet suspinul ... tacerea noptii e ceea ce completeaza peisajul perfect si imprima in noi dorinta de a sta in picioare la toate cele cate-or mai veni ... aveam nevoie mai mult ca oricand de lucrul asta ... nu te face mai bun, mai frumos, dar te indeamna la asta, pentru ca e parte din tine, important e sa stii sa-l exploatezi la mazim ...
... i-am dat mesaj lui Vali, m-ar fi interesat urmatorul Peniel, insa viata de student din el a luat pauza, asa ca doarme. Nu ne mai ramane decat sa scimbam inca ceva povesti de viata si sa ne indreptam picioarele aproape inghetate spre camin, e destul pentru noapte asta ... Somesul pare sa fi dus departe multe din gandurile cu care am urcat ...
... e aproape 4am, doar noi plus cativa taximetri si un nefericit ce-si conduce fosta sau viitoare prietena acasa mai functionam pe strazi ...
Piezisa, parca mica de data asta, ne aduce aminte ca-i bine sa ai langa cine sa te trezesti dimineata ... la intrare e acelasi Ciupica la fel de enervant, gata sa ne ceara legitimatiile, noroc ca s-a impiedicat de noi pe scari cu ceva ore in urma ...
... acum ma pregatesc sa adorm. Vineri am examen la BMC si sper ca Tati sa aiba inca o data mila si sa ma ajute sa termin integralist ...

... iubind de 14 februarie ...

... savureaza clipa ... traieste pentru viitor!

Un Chuck Norris al zilelor noastre...

Inca de cand am conceput acest blog, ideea de start a fost modul in care omul se raporteaza la cei din jurul sau si m-am gandit sa tratez acele aspecte marunte ale vietii, de aceea de data asta vreau sa tratez ceva de care mai toti ne izbim.

M-am intrebat mai mereu la ce ajuta acel profil de "hai cinci" sau de "feisbuc" in care 90% din cei ce au astfel de profile incearca sa pozeze ceea ce-si doresc a fi si nicidecum ceea ce sunt...lucreaza poate ore intregi la o singura poza pentru a scapa de cosuri, riduri ba chiar si cateva kilograme, pozeaza in moduri cat mai "deosebite" pentru a avea trafic, cauta sloganuri cat mai filozofice pentru a demonstra ca nu au cateva clase degeaba...si totusi, la ce ajuta? Probabil unii vor raspunde ca au nevoie de un profil de prezentare prin care sa poata socializa ... atunci de ce nu avem cate o poza cu fata de cand ne-am trezit, fara sa o modificam sau sa o lucram special? de ce nu ne prezentam toate partile si nu doar pe cele frumoase?
Din totdeauna omul a avut tendinta de a socializa si de a se afisa in societate intr-un mod cat mai deosebit...iar pana la urma hi5-ul/facebook-ul reuseste sa profite de partea aceasta a omului pentru a-si putea promova diferite reclame...
...totusi oare care nu a aruncat cate o privire pe hi5 sa admire o fata frumoasa sau sa rada de hidoseniile pe care unii le considera frumoase? care nu a visat sa se intalneasca cu una din cele mai frumoase fete de pe facebook? sau care nu s-a gandit macar doua secunde ca cineva il va admira daca-si va face un profil de prezentare?...
Fie ca in metrou, trole sau tramvai, sau in micul pub din coltul caminului, sau in gradina botanica, sau in sala de curs, toti o/il intalnim la un moment pe ea/el iar viata incepe sa reintregeasca un fluture ce se zbatea sa zboare intr-o singura aripa...povestile de dragoste au scenarii destul greu de prevazut iar lucrul acesta ma face sa dau o speranta si doritorilor de senzatii tari ce vor sa-si cunoasca iubirea pe net...parca-mi si suna in cap versurile celor de la Vama Veche:

"Progresam si uitam sa fim fericiti,
Ingropam bucurii intr-o mare de biti
Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat
Nu mai poti sa refuzi, nu te lasa sa crezi...
Te invata sa-ti cauti iubirea pe Net
Viata este viteza, nu mai poti sa te-opresti
Te strivesc cei din urma daca incetinesti
Cineva sa opreasca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti"

Ce vreau sa spun cu toate astea? e simplu ... tinerii zilelor noastre se ascund dupa masca data de asemenea profile si uita sa mai fie naturali, astfel ajunganduse la acele dezamagiri in prietenii, la certuri si dezechilibru emotional. Daca vrei sa fii un Chuck Norris sau un nu stiu ce erou, internetul si programele de modficare media iti ofera posibilitatea sa fii, dar cu siguranta nu vei ajunge vreodata sa salvezi oameni sau sa elucidezi mistere, pentru ca te ascunzi in spatele unei masti de biti, iar atunci cand se va lua curentul se va termina si cu tine.

Doi pasi

A trecut aproape o luna de cand nu am reactualizat blogul si probabil va intrebati cum mai e povestea. De data asta nu am sa critic la fel de mult pentru ca vreau nu vreau sunt de-al lor acum. "No", ideea e simpla, cand intri in viata de student vei fi intr-o oarecare masura amentit de "sistem" si e normal sa plangi dupa mami, dupa mancarea buna facuta de ea si dupa patul tau mare si moale de acasa...dar ce mai conteaza?...am invatat ca 24 si 25 duc la FSEGA si Iulius, ca 9b si 24b duc la Polus, ca daca iau un 9 ajung imediat la gara si cu 6 si 7 ajungin A.Vlaicu...ce sunt astea? poi simplu, linii de troleibuz...nu de alta, dar data trecuta am uitat sa mentionez ca pe langa toate cele, am batut la pas tot Clujul si-am crezut ca sunt in "flacari" la propriu...deci, progrese reale [...doi pasi]!
Cum e la "faculta"? tin sa mentionez ca vestita Universitate Babes Bolyai pe langa faptul ca impaca natiunile ce vor Transilvania si aduce impreuna o mare diversitate de studenti veniti din multe culturi, are si o mare diversitate de facultati, bineinteles pe principiul "decat putin si bun, mai bine mult si [...] sa tina de foame". DA, am fost foarte nemultumit atunci cand am vazut ca facultatea de matematica-informatica nu are o traditie aici, cu toate ca e un domeniu foarte cautat pe piata muncii, ba mai rau de atat nici nu are sediu pripriu...probabil asteptam prea multe eu de la o facultate...;)). In rest e ca la "faculta", se cer multe de la studenti si iti programeaza timpul astfel incat sa nu mai ai deloc timp de altceva [acum nu ma plang de asta, fiecare se descurca cum poate mai bine :D].
Ce v-as mai spune e ca am un nou "boss" de care nu scap nici noaptea pentru ca-mi e coleg de camera, dar m-am pus bine cu el si astazi am mancat amandoi sandwich-uri cu salam de vara, cascaval si ketchup iute. De cloegii de grupa pot spune ca sunt incantat pana acum, majoritatea studenti cu mare pofta de carte ce sper sa ma inspire si pe mine sa invat...
No, pana data viitoare eu va salut cu respect! ByeBye!

PS:au clujenii astia un bazin olimpic mortal !!!:X

Carare printre straini

Nu m-am gandit niciodata ca poate fi asa de greu sa-ti faci prieteni si sa te integrezi intr-o alta societate decat cea cu care erai obisnuit ... joi 24 septembrie ora 6:15.am ajungeam pe strazile batranului Cluj sau Klausenburg dupa cum ii spuneau nemtii. Urma sa merg la caminele studentesti si sa ma cazez pentru o noapte, vineri se imparteau camerele pentru cei din anul I care au avut "sansa" sa prinda loc intr-o camera unde se inghesuie inca alti 4. "Ospitalitatea si bunavointa clujenilor m-a uimit, sunt chiar mai ospitalieri ca modovenii" ... nu, probabil asa ar fi trebuit sa inceapa fraza, dar n-a fost sa fie, cei de la camin m-au trimis acasa la vreo 500km de mers cu trenul pe motiv ca "aaaa...nu se poate!". Clar, de acu incepe greul ... cum in cluj nu aveam pe nimeni iar prietenul meu, telefonul, se descarcase din cauza plictiselei de pe tren, a trebuit sa caut un hotel sa-mi trag sufletul si sa-mi revin. Drumul spre gara sa-mi las bagajele a fost o adevarata poveste. Trecand prin Parcul Central m-am odihnit pe o banca, [vesnica problema a clujului-nu are banci decat in parc] am mancat putin, am scos bilia, m-am rugat. Era abia ora 8 si era foarte racoare. Prin parc cativa oameni treceau in fuga grabiti spre locul de munca sau scoala. La un moment dat in fata mea se opreste un cersetor, albul palid de foame al fetei ii era acoperit de mizeria in care dormise probabil noaptea trecuta. Imi cautam portofelul pentru ca ma asteptam sa-mi ceara bani, cand cu o voce ragusita inceata ma intreba: "de ce esti abatut tinere?" ... curios, oare nu avea destule probleme incat sa mai intrebe si de ale mele? oare dormise intr-un pat la caldura aseara? oare dimineata a facut dus inainte sa ia micul dejun? ... am dat din umeri neputand sa-i raspund batranulu care dupa ce mi-a vazut uimirea mi-a spus iar indepartandu-se de mine si fara sa-mi ceara vre-un ban: "speranta la Isus, ca va fi totul bine!" ... mai mult decat multumit am zis "Slava Tie Doamne!"
"O noapte? 100 de lei!" ..."oke!", si s-a dus mancarea pe o saptamana ... cam asta a fost ziua de joi, vineri am avut sansa sa ma confrunt iarasi cu inteligenta clujenilo care ne-au tinul in fata caminului 16 de la 6.am pana la 10.pm pentru a completa 3 foi si a da 100 de lei ... cu toate astea eu inca nu-mi pierd speranta, consider ca cei cu inteligenta mai putina pusi sa te enerveze sunt doar cazuri particulare.
...acum in Cluj e noapte si cred ca dupa ce-mi public ideea ies la o plimbare ... :D VA PUP!

PS: PARERILE PREZENTATE NU AU CARACTER DE GENERALITATE!!!