te uiti in tacere la ceea ce n-ai si consideri ca le poti avea pe toate ... nu esti ceea ce crede lumea ca esti dar ai propria lume unde minciuna e adevarul tau si crezi ca odata va fi si adevarul lor, insa uiti ca cineva de sus le invarte pe toate si nu se va lasa calcat in piciore de un fir de praf ... te joci cu oamenii si-ti merge pentru ca si ei sunt ca tine, au lumea lor perfecta iar intersectarea cu lumea ta le confirma lor "adevarul"
vorbesc de multi oameni aici, de promisiuni ratate si dezamagiri din "adevaruri" sfarmate ... probabil spuneam bine atunci cand spuneam ca prietenia cu o persoana de acelasi sex e mult mai usoara, insa exista o problema, trebuie sa iti stii interesul.mi s-a mai confirmat odata ca toti iti vor binele pentru ei, iar acele persoane capabile sa-ti fie aproape la greu si sa-ti doreasca binele, sa stea langa tine sa te ajute sa cresti sunt foarte rare si n-au nici un interes personal legat de tine ... multi sunt cei care ajunsi cu tine in greu se vor lasa prada dezamagirii de moment uitand ca prietenia adevarata e bazata pe sinceritate si mult ajutor ... se intampla ca uneori sa fii dezamagit de un caracter dornic doar de cunoastere ce mimeaza o falsa prietenie pentru a obtine de la tine ceea ce nu are. e clar ca ceva nu-i merge bine, dar ce rost are sa te joci dea prietenia doar pentru ati ingropa repulsia dezamagirilor de moment? nu se merita oare sa-ti gasesti un prieten adevarat fata de care sa fii pe bune? nu zic ca ar trebui sa ai prieteni pe toti, insa macar principiul biblic de a fi prieten pe bune cu lumea fara sa te intereseze doar castigul tau, tot merita sa-l urmezi ... in competitii e normal sa lupti pentru tine, insa acolo sunt reguli nu te poti alia cu cineva doar pentru ai distruge baza ... si totusi, prietenia e un joc si ea? sau esecul unei prietenii te face sa vezi totul ca o competitie intre titulari? cert e un lucru, a fi om cu oameni si prieten la greu e un lucru prea mare pentru uni, dar un stil de viata pentru altii ...
