"Imi sta bine la spate?..." Pregatiri, agitatie...azi e nunta. Singura sora pe care am avut-o vreodata se marita. Inca de multa vreme nu ma mai bucuram de atentia ei, dar astazi, parca mai mult ca niciodata, ma simt un strain fata de ea...isi are propriile preocupari si sunt constient ca de acum imi va fi greu sa mai primesc ceva de la ea; pana si banii promisi pentru tabere n-au sa mai vina. Oricum, de vreo 4 ani ne vedem ocazional, iar viata ne-a aruncat pe amandoi la sute de km distanta, insa asa cum ne-am inteles in ultima vreme as fi dori sa am macar un an in care sa stam impreuna ... pot spune ca nici nu o cunosc, nu-i stiu mofturile si ceea ce are in cap, iar de astazi acesta va fi doar un vis...
Sa revenim la nunta totusi; mi-am luat costum si eu si fratemeu si vrem sa "aratam a oameni" dupa cum spune mama. Pot sa numar pe degete de cate ori m-am imbracat la costum in ultimii 10 ani, dar ce conteaza, astazi voi fi cavaler de onoare ... totul se intampla cu o viteza uluitoare, cu o seara inainte am fost nevoit sa ma mut la Ajjent impreuna cu fratemeu, pentru ca "la noi" e multa lume ... si pe buna dreptate; sormea are prieteni si n-au unde dormi in metropola Onesti.
Dimineata nuntii e una foarte agitata ... mireasa isi pregateste parul, mirele aduce ultimele aranjamente florale, toata lumea se pregateste pentru ceremonia religioasa ... fara sa mi se spuna nimic imi pregatesc totul asemeni unui simplu invitat la nunta, iar timpul parca alearga pe langa mine. Nu stiu la ce imi sta capul, dar nu ma pot concentra deloc la ceea ce vrea sa insemne momentul ... stiu doar ca de azi sormea n-are sa se mai gandeasca la ceea ce face fratesu decat atunci cand are nevoie de el [chiar daca nici pana acum nu o facea prea des, dar acum e indreptatita] ... insa, ce-i oare casatoria? Un juramant al increderii? O legatura pe viata pecetluita de o iubire eterna? sau doar un alt compromis? ... probabil ca "sunt mic" sa ma gandesc la asta, dar realitatea mea imi da fiori la gandul ca ar trebui sa stai langa un om o viata intreaga indiferent de cele ce se vor petrece ... nu-i oare prea mult? sa cunosti un om si prins de nebunia iubirii sa faci un pas mare de care abia dupa ce trece "febra indragostelii" devii constient ...
cred totusi ca e interesant, probabil vreodata voi fi nevoit si eu sa spun "Da!" dar mai e vreme, azi vreau doar sa admir mireasa, pentru ca ea e simbolul iubirii tinere ... 




