de cateva zile tot stau si ma intreb ce e iubirea? o lume vorbeste despre ea, iar multi filozofi incearca sa o explice, ba chiar mai mult au incercat si sa o clasifice [erotica, ludica, storgica, pragmatica, maniaca, agapica]...personal cred ca iubirea e principiul urmat de Dumnezeu la modelarea universului, El insusi fiind iubire ...
am incercat sa inteleg iubirea dintre doi oameni, cea numita erotica ... provocata de atractia dintre sexele opuse, pentru a se ajunge la o iubire cat mai puternica, ea trebuie sa fie bazata pe incredere si respect; dar totusi se intampla sa nu cunosti un om atat de bine si sa ajungi sa-l indragesti apoi sa-l iubesti ... as putea compara iubirea cu polenul ce se lasa dus de adierea vantului in necunoscut ca mai apoi sa ajunga pe un pistil iar daca acesta e ceea ce i se potriveste dau nastere la o alta minunatie de floare, insa si ea trebuie crescuta si ingrijita pentru a-si pastra esenta ... e prea interesant sa vezi doi oameni ce se iubesc; au parca totul ... se bucura unul de altul ... si totusi, mai exista oare puritate in iubire? oare cum se aleg oamenii intre ei?...wow, iar se umple procesorul de intrebari, asa ca voi lasa putin filozofiile ... iar e tarziu ...
...........................................................................................................
ne placem si totusi nu ne potrivim, e cel mai bine asa ... cred ca
fiecare dintre noi am auzit cel putin odata replica asta ... imi
amintesc de miturile de care Flavius imi vorbea si anume "mitul
bobocului necuplat". Prietenia cu un el sau o ea trebuie sa
fie mai mult decat vorbe si abureli copilaresti. E clar, fiecare avem
nevoie de cineva langa noi, dar oare stim sa punem problema corect
atunci cand il alegem pe acel cineva? oare stim sa trecem de barierele
fizice [pentru ca astea sunt de fapt ceea ce ne atrage producand in
creier anumite substante...] si sa privim dincolo de nevoia egoista de a
avea pe cineva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu