Zilele acestea imi petrec timpul citind din ideile lui Liiceanu in cartea sa intitulata "despre seductie". E super amuzant sa vezi cum un om incearca sa defineasca un lucru indefinibil si cum tot ceea ce e sacru in seductie se transforma in profan prin scris. Incepand cu definitii el trateaza ideea seductiei ca pe un joc, iar ceea ce cu adevarat e seductia ramane cu mult in urma. Cu siguranta fiecare dintre noi am avut parte de o persoana pentru care ni s-au aprins calcaiele fara sa avem parte de prea multa vorba cu ea, pur si simplu ne-a furat o particica de inima si creier. Chiar daca psihologii si cercetatorii pun aceste atractii pe baza unor reactii chimice s.a.m.d., nimeni niciodata nu a putut sa controleze si intensitatea acestor reactii si nu le-a creeat artificial. E minunat sa vezi cum omul considerandu-se cel mai inteligent gaseste solutii la orice, dar pana la urma, daca el singur nu poate creea un om, cum poate vorbi totusi de ceea ce este omul in profunzimea lui?
Povestind cu o prietena, incercam amandoi sa gasim una din cele mai bune reprezentari grafice a ceea ce e omul pe pamant ... nu pot spune ca am gasit ceva, dar am concluzionat ca suntem doar o proiectie a sufletelor noastre nascute libere din divinitate, fiecare proiectie avand o legatura cu sufletul sau numita constiinta, astfel fiecare dintre noi incercand sa ne manifestam fizic in asa fel incat sa putem multumi sufletul ce ne priveste de sus uimit poate uneori de cat de animalic poate fi instinctul nostru fizic. Astfel o constiinta puternica inseamna o legatura buna cu sufletul nostru, suflet pentru care pana la urma ar trebui fiecare din noi sa traim.
Si totusi ce e seductia? Sincer, nu stiu, dar sunt sedus pana la pasiune de mintea domnitei, care e capabila de un joc al sufletelor, un joc ce determina intr-un final [sper] gasirea sufletului pereche, sau ratacirea continua intr-o lume plina de carne pagana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu